Cum copiii înțeleg moartea și cum să le vorbească despre asta

„Mamă, ce se întâmplă când murim?” Există mulți părinți care primesc acest tip de întrebare și este adesea dificil de știut care este cel mai bun răspuns, mai ales dacă nu știți în ce măsură ar trebui să fie în concordanță cu credințele voastre religioase (indiferent dacă sunteți credincios sau nu) sau dacă este mai bine să „îndulciți” chestiunea Ultimele cercetări în psihologia dezvoltării ne oferă câteva sfaturi.

Moartea poate fi un subiect fascinant pentru mulți copii, lucru care devine evident atunci când întâlnesc un animal mort sau o plantă. Observațiile și întrebările sale arată o curiozitate sănătoasă la o vârstă în care se străduiesc să dea sens unei lumi atât de complexe.

Totuși pentru mulți părinți moartea este un subiect tabu atunci când vorbesc cu copiiiDeși întrebările dvs. pot fi o ocazie bună pentru a vă stinge curiozitatea și a vă alimenta dorința de a învăța (în acest caz despre biologie și ciclul vieții), există totuși situații în care este mai bine să mergeți cu picioarele de plumb.

Ce știu copiii?

Majoritatea preșcolarilor nu înțeleg partea biologică a morții și tind să creadă că moartea este o stare de viață diferită, ca și cum ar fi un somn lung. La această vârstă, copiii spun adesea că numai persoanele în vârstă și bolnavul mor și chiar cred că morții simt foame, au nevoie de aer și încă pot vedea, auzi sau visa. Pentru a dobândi o înțelegere matură și biologică a morții, copiii trebuie să dobândească mai întâi o cunoaștere de bază a morții.

În mod normal, este între patru și unsprezece ani, când copiii înțeleg treptat că moartea este ceva universal, inevitabil și ireversibil. din cauza unui eșec în organele vitale care presupune sfârșitul proceselor fizice și mentale. Adică, la vârsta de unsprezece ani, majoritatea copiilor au înțeles deja că toți oamenii (inclusiv cei dragi și ei înșiși) vor avea ziua lor și că nu mai există întoarcere.

Cu toate acestea, există copii care pot ajunge să înțeleagă unele dintre aceste componente mai devreme și, prin urmare, experiențele și conversațiile lor despre ele le pot influența. De exemplu, acei copii care au cunoscut deja pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie și cei cu mai multă experiență cu privire la ciclul vieții, datorită interacțiunilor lor cu animalele, tind să aibă o idee mai clară a conceptului de moarte.

Cel mai important este să nu te simți intimidat de subiect: să nu ignori întrebările unui copil sau să încerci să schimbi subiectul.

Un alt factor care îi poate face pe copii să înțeleagă moartea mai devreme este nivelul de educație a părinților, indiferent de inteligența copiilor. În acest fel, se sugerează că părinții pot ajuta copiii să înțeleagă moartea, oferind oportunități pentru aceasta și explicând clar factorii biologici în primii ani.

Religia și cultura joacă, de asemenea, un rol important în conturarea credințelor unui copil. În timpul conversațiilor cu adulții, copiii învață adesea nu numai date biologice, ci și credințe „supranaturale” despre viitor și despre lumea spirituală. Psihologii dezvoltării au descoperit că pe măsură ce copiii îmbătrânesc și înțeleg factorii biologici cu privire la moarte, de obicei se dezvoltă și ei un punct de vedere „dualist” care combină credințele biologice și supranaturale.

De exemplu, un copil în vârstă de zece ani poate să știe că o persoană moartă nu se mai poate mișca sau vede de ce trupurile lor au încetat să funcționeze, dar, în același timp, pot crede că morții sunt capabili să viseze sau să lipsească alte persoane.

Sinceritate și delicatețe

Ultimele cercetări despre modul în care copiii înțeleg moartea ne oferă mai multe indicii despre cea mai bună modalitate de a face față unei probleme complexe care este adesea plină de emoții.

Cel mai important lucru este nu te simți intimidat de subiect: Nu ignorați întrebările unui copil și nu încercați să schimbați subiectul. În schimb, ar trebui să vedem ca o oportunitate de a-i satisface curiozitatea și de a contribui la educația sa și la modul de înțelegere a ciclului vieții. În mod similar, ascultând cu atenție ce ne cere copilul și ce spune despre moarte ne va permite să-i înțelegem sentimentele și în ce măsură înțelege subiectul pentru a ști ce este necesar să explicăm sau dacă este necesar să-l liniștim. Un mesaj prea simplificat poate fi neformativ sau condescendent, în timp ce o explicație prea complexă poate adăuga mai multă confuzie și chiar supărare.

De exemplu, oferirea de informații foarte detaliate sau detalii grafice despre modul în care o persoană a murit sau ce se întâmplă cu corpurile fără viață poate provoca îngrijorare și anxietate inutile, în special în rândul copiilor mai mici. Pentru unii copii, ideea că o persoană moartă ne poate vedea încă poate fi o idee reconfortantă, în timp ce alții pot fi confundați și pot provoca suferință.

Poate cel mai important este să recunoaștem că tristețea este normală și că este firesc să vă faceți griji pentru moarte.

Un alt aspect important este sinceritatea și evitarea ambiguităților. De exemplu, a spune unui copil că o persoană moartă „doarme” îl poate face să creadă că mortul se poate trezi. Cercetările arată că copiii care înțeleg normalitatea, fatalitatea și scopul morții sunt de obicei mai bine pregătiți și într-o poziție mai bună pentru a înțelege moartea atunci când apare în jurul lor. De fapt, copiii care înțeleg mai bine cum este moartea, de obicei, îi este mai puțin frică.

Sinceritatea înseamnă și ea recunoaște incertitudinea și misterul cu privire la moarte, precum și evită să fii dogmatic. Este important să explicăm că există lucruri pe care nimeni nu le știe și că este normal să crezi în anumite lucruri care pot fi contrazise. Indiferent de convingerile religioase sau de lipsa de credință a fiecăruia, este bine să recunoaștem că ceilalți oameni au credințe foarte diferite, ceva care îi va face pe copii să respecte mai mult convingerile altora și le va încuraja curiozitatea atunci când încearcă să înțeleagă lume cu toate misterele și enigmele sale.

Poate cel mai important este să recunoaștem că tristețea este normală și că este firesc să vă faceți griji pentru moarte. Cu toții ne simțim tristi când o persoană iubită moare, dar ne recuperăm treptat pe măsură ce trece timpul. O modalitate de a face un copil să se îngrijoreze mai puțin este să ridici problema dintr-un punct de vedere realist. De exemplu, îi poți spune că este foarte probabil ca ei și cei dragi să rămână în viață mult timp.

„Mamă, nu vreau să devii o bătrână”: cum să ajute copiii care se tem de bătrânețea celor dragi

Dacă un copil se află în situația de a accepta moartea unei persoane dragi sau se confruntă cu moartea la prima mână, este necesar să aveți mult tact atunci când discutați subiectul. Totuși, acest lucru nu înseamnă că ar trebui să fim mai puțin sinceri sau deschiși în acest sens. Copiii își gestionează anxietatea și temerile mai bine dacă se pot baza explicații sincere Despre moartea unei persoane dragi. Pentru acei copii care știu că mor, este important să le oferiți oportunitatea de a pune întrebări și de a-și exprima sentimentele și dorințele.

Indiferent de circumstanțe, copiii încearcă să înlocuiască lipsa lor de cunoaștere atunci când ascundem adevărul de ei. De multe ori propria imaginație poate fi mult mai înspăimântătoare și le poate face mult mai mult rău decât adevărul.

Acest articol a fost publicat inițial în The Conversation. Puteți citi articolul original aici.

Tradus de Silvestre Urbón