Când copiii disting binele de rău: dezvoltarea morală a copiilor

De câte ori i-ai spus copilului tău „nu faci asta, ce nu este în regulă”? Dar știți dacă înțelegeți clar conceptele de bine și rău? Faceți voiCând copiii învață diferența dintre bine și rău? Cunoașterea procesului de dezvoltare morală a copiilor noștri ne va ajuta să îi însoțim (și să îi ajutăm) pe parcurs.

Achiziționarea pe etape: teorii clasice.

Cele mai importante teorii despre dobândirea moralității la copii în ultimele decenii au venit din mâna unor autori relevanți precum Piaget și Kolhberg, care au postulat că o astfel de dezvoltare morală a fost produsă prin etape sau faze.

Potrivit acestor autori, copiii vin pe lume „formatate” fără informații morale, în gol, și este contactul cu mediul (familie, școală …) și societatea care fac ca moralul lor să se dezvolte.

Acest proces s-ar produce, așa cum am mai spus, printr-o serie de faze sau etape prin care ar trece toate ființele umane, etape care sunt condiționate de nivelul de dezvoltare cognitivă a fiecărui copil, conform teoriei lui Piaget și, în plus, de interacțiunea cu mediul, conform lui Kolhberg.

1. Fazele conform Piaget sunt:

• Etapa premorală: de la 2 la 6 ani și se caracterizează prin heteronomie, adică „nu eu sunt cel care spune ce este corect sau greșit, ci părinții mei”.
• Etapa de realism moral sau heteronim: de la 5 la 10 ani. Ei înțeleg că regulile sunt impuse de surse puternice de autoritate, dar nu numai părinții, ci și legea, autoritățile … Au o viziune dihotomică, adică lucrurile sunt corecte sau greșite, fără nuanțe, fără considerente. La sfârșitul acestei etape încep să înțeleagă că regulile sunt stabilite nu numai de autoritate, ci și de egali, pentru binele grupului, astfel încât în ​​această etapă participă deja la jocurile de grup acceptând și înțelegând regulile ca fiind un lucru bun pentru dezvoltarea activității.
• Etapa morală: de la 10 ani Ei înțeleg că normele sunt acorduri sociale, agreate și stabilite de oameni, astfel încât acestea pot fi transgresate, în special în anumite situații pentru binele comun sau personal sau pentru anumite nevoi. Pe măsură ce apare dezvoltarea cognitivă a copilului, ei își stabilesc propria noțiune morală, cu propriile lor norme care îl articulează.

Modul de a stabili limitele copiilor cu respect și empatie: șapte chei ale disciplinei pozitive

2. Fazele conform lui Kolhberg sunt:

• Etapa preconvențională (între 4 și 10 ani), în care judecata morală se bazează pe nevoile și percepțiile copilului, indiferent de cea a altora. Se caracterizează prin a răspunde la întăriri și pedepse (ceva este rău pentru că este pedepsit, pentru că este pedepsit). Adică se judecă pe baza faptului că conduita este pedepsită sau răsplătită.

• Etapa convențională (între 10 și 13 ani): în afară de propriile nevoi, intră în joc considerațiile morale ale societății și se înțelege că există ceva numit Legea, că trebuie respectată și care stabilește liniile directoare pentru „corect și greșit”. .

• Etapa postconvențională (de la vârsta de 13 ani … sau niciodată, pentru că, potrivit acestui autor, nu toată lumea atinge acest nivel de dezvoltare morală), în care normele sociale sunt puse la îndoială și se înțelege că există niveluri mai înalte decât cele personale și sociale la nivel moral (este destul de complex).

Ultimele studii: moralitatea este înnăscută?

Cu toate acestea, în ciuda greutății pe care au avut-o aceste teorii, studii recente indică faptul că ar exista o anumită moralitate înnăscută, contrar celor postulate de Piaget și Kolhberg.

Concret, un studiu binecunoscut realizat în Yale de P. Bloom, a ajuns la concluzia că bebelușii vin pe lume cu un fel de „morală embrionară” care îi determină să facă distincția între comportamentele „bune și rele” cu doar 6 sau 10 luni. Adică, de la vârsta de 6 luni, bebelușii par să prezinte anumite modele morale.

Un alt studiu realizat de la Universitatea din Illinois a concluzionat că bebelușii între 19 și 21 de luni pot face deja distincția între situații și comportamente „corecte și nedrepte” și că arată așteptări pozitive, adică tind să se aștepte să se comporte într-un fel. dreapta.

Un alt studiu dezvoltat de Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționară (Germania) a concluzionat că bebelușii de până la 18 luni tind să îi ajute pe ceilalți să își atingă obiectivele. Adică ar arăta comportamente „prosociale”.

Cum să stimulăm empatia și să creștem copii care au grijă de ceilalți

Cocktailul dezvoltării morale

În ciuda importanței acestor studii, concluziile lor sunt cel puțin controversate, întrucât nu este în totalitate posibilă izolarea variabilelor care influențează dezvoltarea copiilor, cu atât mai puțin în cazul bebelușilor care nu au limbă. Prin urmare, nu se poate concluziona că aceste rezultate se datorează exclusiv unui lucru înnăscut.

Consensul este că, deși există o predispoziție către încrederea că ceilalți vor acționa „bine” (bebelușii tind să creadă că vom avea grijă de ei, nu de a-i face rău, de aceea există atașament și sunt calmi) și că prin urmare, ar putea exista o „preconcepție” a binelui și a răului, dezvoltarea morală are loc în mod inerent în mâinile dezvoltării cognitive a copilului, o dezvoltare care are loc, desigur, într-un context, cu o familie care educă, cu o școală care învață și cu prieteni care modulează.

Adică, dezvoltarea morală este rezultatul unei combinații de variabile, ca aproape tot ceea ce privește ființa umană.

Fotografii: Pixabay.com

Poate tipul de atașament în copilărie să ne condiționeze sănătatea mentală la vârsta adultă?

Wiley-Blackwell Handbook of Childful Development Cognitive (Wiley Blackwell Handbooks of Developmental Psychology)

Astăzi în Amazon pentru 31,58 €